Castele, cetăți, biserici fortificate

Turnul apărat şi întreţinut de bresla ţesătorilor de in a fost construit în două etape, între anii 1421 – 1436 şi 1570 – 1573. • În prima etapă, au fost construite primele două nivele dintre cele trei galerii de luptă. Primul nivel a fost amenajat cu guri mari de tragere pentru folosirea armele de foc de calibru mare, bombarde şi archebuze, precum şi cu găuri pentru aruncarea materialelor incendiare. • Galeriile superioare, construite între anii 1570 – 1573, erau destinate armelor de calibru mic, care puteau fi folosite prin gurile de tragere înguste, de formă circulară, prezente pe tot parcursul traseului galeriilor de tragere. Au fost ridicate două turnuri de veghe destinate corpului de gardă care supraveghea oraşul atât din punct de vedere militar, cât şi din perspectiva observării unor eventuale incendii. • Construcţia de formă hexagonală închide o suprafaţă de 1616 m², străjuită de ziduri care, în unele segmente, măsoară 4,30 m la bază. Intrarea în incintă se făcea din suişul străzii Castelului, printr-o poartă culisantă, întărită cu turn şi un gang lung de aprox. 5 metri. După prăbuşirea turnului din nord-est, în urma cutremurului din 1710, a fost ridicat bastionul actual (1750). Pe faţada intrării în incintă se află încrustat într-o grindă de susţinere a plafonului anul 1807. Atunci au fost construite cele trei încăperi destinate unor ateliere școlare pentru pregătirea viitorilor meşteșugari ai oraşului. Evoluţia tehnicii militare, în special a armelor de foc, a dus la pierderea rolului militar și deja încă din anii 1750 – 1800, bastionul a fost abandonat. În anul 1910, deteriorarea monumentului a determinat autorităţile să întreprindă vaste lucrări de restaurare şi consolidare a zidurilor şi a galeriilor din lemn. Următoarele lucrări de restaurare şi întreţinere au fost efectuate în anii 1950, 1959 – 1961, 1970, 1975 și 1990 – 2001. După restaurarea din anul 1910, Bastionul Ţesătorilor a devenit muzeu. În prezent, aici este prezentată Expoziţia permanentă – Bastionul Ţesătorilor – „Braşovul/3 M” Sursa

Datorită poziţiei strategice, biserica din Prejmer a fost puternic fortificată.  Construcţia acesteia a fost începută de către cavalerii teutoni în 1218, iar după expulzarea lor a fost finalizată de către cistercieni. Planul în formă de cruce greacă a fost modificat în perioada 1512-1515 prin anexarea a două nave laterale inegale şi prin extinderea navei centrale. Deasupra careului este ridicat în 1461 un turn clopotniţă.  Clădirea bisericii nu a fost niciodată fortificată, ci a fost protejată de zidul de incintă înalt de 14 m, întărit cu cinci turnuri de apărare, cu zwinger şi şanţ de apă. O caracteristică valoroasă păstrată până azi o reprezintă camerele de locuit şi cămările de provizii desfăşurate pe 4 etaje pe faţa interioară a zidului, având în spate drumul de strajă. Interiorul simplu nu păstrează urme de fresce, iar pictura de sec. XIX a fost îndepărtată cu ocazia restaurărilor. În interiorul bisericii atracţia principală o reprezintă altarul triptic, cu scena crucificării pe panoul central. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.  Contact: Oficiul Parohial Evanghelic Prejmer Tel.: +40268362042 *Sursă text * Sursă video

De pe noua promenadă frumos amenajată în Codlea, vizitatorul poate admira biserica fortificată, având ocazia de a visa la istoria seculară a acesteia.  Cetatea bisericească din Codlea este dominată de turnul clopotniței, care în urma completărilor din diferitele etape de construcție a ajuns să aibă ziduri de 5 m grosime.  Biserica a fost ridicată în sec. al XIII-lea, iar în sec. al XV-lea a fost transformată în biserică sală gotică.  Primele invazii otomane i-au convins pe localnici că au nevoie de o bună apărare. Drept urmare ansamblul a fost înconjurat cu un zid de incintă înalt de peste 8 m și gros de 2 m, prevăzut cu goluri de tragere și guri de aruncare. La interiorul acestuia se construiesc cămări de provizii, astfel pe lângă vieţile oamenilor fiind protejate și bunurile lor. Interiorul bisericii este dominat de tavanul casetat pictat, format din 252 de panouri și realizat la început de sec. XVIII. Nu mai puțin impresionantă este orga din 1783, opera maestrului Prause din Silezia, unul dintre cele mai valoroase instrumente din Transilvania, de a cărui cromatică s-a ocupat pictorul Oelhahn. Accesul în Biserică este posibil doar ca urmare a unei solicitări/programări telefonice prealabile sau prin e-mail. Contact:  Oficiul Parohial Evanghelic Codlea  tel.: 0040268251853  tel: 0040787698452  tel: 0040787707359 - Horst Schuller adresa: Str. Lungă nr. 110  e-mail: zeiden@evang.ro, Sursă text: http://kirchenburgen.org/

Biserica fortificată din Bod a cunoscute vremuri grele, fiind distrusă, pe rând, de incendii și cutremure. Bazilica romanică construită în secolul al XIII-lea și prevăzută cu clopotniță este grav afectată de un incendiu două secole mai târziu. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea evenimentele se precipită: clopotnița se prăbușește, în 9 ani un alt turn este construit peste ruina acesteia, dar numai 3 ani mai târziu biserica este complet distrusă de un cutremur. Și nu doar biserica, ci și zidul de fortificație este grav afectat. Incinta poligonală, cu zwinger și turnuri de apărare este demolată aproape complet după acest episod. Astăzi la Bod poate fi admirată biserica ridicată în 1806, al cărei turn afectat de cutremurul din 1977 a fost ulterior stabilizat. Interiorul bisericii adăpostește altarul din 1869, care împreună cu orga din 1816 formează un tot unitar. Clopotele originale, datând din perioada catolică a bisericii, au fost distruse odată cu prăbușirea turnului. Slujbele de astăzi sunt acompaniate de singurul clopot care a scăpat de rechiziționările războiului și de alte două din bronz, datând din 1922. Contact: Doamna Emilia Schuster; tel: 0040268283172; adresa: Str. Hărmanului nr. 276 Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Biserica fortificată Buneşti a fost construită din rocă marină sedimentară, fosilele vizibile în zidărie purtând mărturia acelor timpuri. În schimb, casele ridicate în aceeaşi perioadă erau construite din lemn. În timpul atacurilor mereu însoţite de incendieri, sătenii se refugiau în fortificaţia rezistentă la foc. Fortificarea bazilicii romanice târzii, ridicate la sfârşitul sec. al XIII-lea, s-a petrecut devreme: navele laterale au fost demolate, iar peste nava principală şi peste turn s-au ridicat caturi de apărare. Corul va fi înălţat şi el în 1500 cu un cat de apărare, prevăzut cu maşiculiuri. Imaginea actuală a bisericii este îmbogăţită de turnul ridicat în 1847. Interiorul îngust şi înalt impresionează prin proporţiile sale, subliniate de tribuna pe două niveluri de pe partea de nord, realizată între 1680-1775, ale cărei panouri au fost pictate de familia Rössler, bunic şi nepot. Zidul de fortificaţie din sec. al XIV-lea a fost prevăzut cu 4 turnuri şi cămări pentru provizii pe partea interioară. Cheile se găsesc la fam. Wagner, tel.: 0040268248702, Bunești nr. 14 Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Biserica fortificată din Cața este o destinație excelentă pentru weekend și este perfectă pentru a merge cu cei mici. „Satul pisicilor” (Katzendorf) apare relativ tardiv în informaţiile scrise (în jurul anului 1400), dar vechimea mai mare cu peste un secol este trădată imediat de aspectul bisericii sale. Edificiul este unul dintre cele care a conservat foarte bine structura bazilicală a navei (sfârşitul secolului al XIII-lea), cu arce semicirculare şi cu turn pe faţada de vest. Mai pot fi văzute şi astăzi ferestrele geminate care luminau nava centrală, deasupra colateralelor. Nemulţumiţi de cor, oricum lung, comparativ cu navele, sătenii l-au prelungit în secolul al XV-lea, încheindu-l poligonal şi dotându-i doar bolta. O parte dintre vechile decoraţii au fost plantate pe faţada de vest, unde pot fi astăzi văzute, stârnind mirarea celor ce nu înţeleg de unde au ajuns acolo şi ce semnificaţie ar avea. Turnul clopotniţă este produsul unor restaurări şi construcţii târzii (sec. XIX), din vremea când i s-a adăugat şi ciudata sacristie de la sudul corului. Spre deosebire de alte biserici, când a fost vorba despre consolidarea construcţiilor de apărare de la Caţa, nu s-a afectat biserica, ci doar împrejurul ei. A rezultat o curtină poligonală alungită, care a fost înzestrată cu patru turnuri patrulatere, exterioare curtinei. Două ocupă nordul, unul, din sud, a fost demolat în secolul al XIX-lea, în timp ce turnul de poartă, din vest pare să fi apărut doar odată cu cea de-a două curtină, exterioară. Despre cea din urmă se poate doar estima că a apărut cândva după 1550, cum o indică familia constructivă a turnului de sud-est, cu muchie pe ax. Alt turn, de pe nord, a fost şi el demolat. Important este că, spre deosebire de alte ansambluri, curtina exterioară a Caţei s-a dovedit înaltă şi rezistentă în timp. Contact: Cheile sunt la d-na Markus Anna, tel.: 0040268248564, adresa: Cața, nr. 282 Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica fortificată din satul Criţ, loc în care acum mai bine de 400 de ani a fost adoptată prima lege şcolară rurală din Transilvania, se află pe un deal în mijlocul satului. Biserica sală clasicizată cu cor şi turn clopotniţă în partea de vest, a fost ridicată între 1810 şi 1813, după ce clădirea iniţială, amintită pentru prima dată în 1270, s-a prăbuşit. Nu se cunosc prea multe despre această primă construcţie. Se presupune totuşi că este reprezentată într-un desen de pe o strană din biserică, datată 1793. Interiorul adăposteşte altarul cu galerie pentru orgă, amvonul şi cristelniţa, unele dintre acestea fiind realizate odată cu înălţarea bisericii, iar altele în 1822. Din sistemul de fortificaţii de sec. XV se păstrează zidul de incintă şi patru turnuri, in timp ce un al cincilea turn prăbuşit în 1925 nu a mai fost reconstruit. Pe partea de sud, la marginea fostului zwinger, se găsesc astăzi doar ruinele vechii şcoli săseşti. Contact: În lunile de vară biserica este deschisă zilnic. Cheile sunt la dl Dietmar Depner tel.: 0040740597493 Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la dl Depner. Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/; http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica evanghelică şi ruinele cetăţii Ordinului Cavalerilor Teutoni, aflate doar la un şant distanţă una de alta sunt mândria Feldioarei. Biserica romanică de sec. XIII, cu trei nave şi turn clopotniţă prezintă o particularitate interesantă: la al doilea nivel al turnului este construită o tribună de ctitor acoperită cu boltă. În sec. al XVIII-lea turnul primeşte un nou acoperiş, construit după modelul Bisericii Negre din Braşov. Interiorul bisericii este bogat decorat, cu bolţi în cruce care sprijină în cor pe colonete cu capiteluri decorate cu motive vegetale, antropomorfice şi chiar scene biblice. Din altarul realizat înainte de Reformă se mai păstrează câteva panouri, depuse la Biserica Neagră. Din zidul de incintă se păstrează doar câteva urme, pe când zidurile cetăţii Ordinului Teuton realizate din piatră spartă şi piatră de râu încă se mai păstrează în apropiere. Zidul de incintă al acesteia din urmă avea 4 m grosime şi era întărit cu patru turnuri. În incintă încă se mai pot recunoaştele urmele unei capele. Contact: Cheile sunt la dl Gheorghe Taus tel: 0040727188557 adresa: str. Octavian Goga nr. 90 Sursă text: http://kirchenburgen.org/

În aşezarea fondată deja din sec. al XIII-lea de către Cavalerii Teutoni se găseşte din sec. al XV-lea o bazilică gotică, rezultată din reconstrucţia unei clădiri romanice anterioare. În etapa de fortificare, aceasta a fost înconjurată cu zid de apărare cu cinci turnuri defensive, cărora puţin mai târziu li s-au adăugat un zwinger şi un şanţ cu apă, iar turnul bisericii a fost prevăzut cu guri de tragere. După distrugerile din 1658, biserica a fost reconstruită în forma ei iniţială. Totuşi bolta navei datează doar din 1775. Din perioada gotică de construcţie se păstrează compoziţia planimetrică, plastica ferestrelor, bolta nervurată în cruce gotică a corului și calota a vela a absidei. Din perioada de reconstrucţie datează acoperişul în formă de piramidă retezată al turnului cu nivel pentru clopote. Amenajarea interioară este de sec. XVIII-XIX. Unică în Transilvania este pictura ornamental-florală din 1902, care acoperă cu culoare zidurile şi bolţile spaţiului interior gotic. Contact: Cheile sunt la dl. Ioan Matei, tel.: 0040746403310, adresa: Str. Morii nr. 170 Surse text și foto: http://kirchenburgen.org/; http://www.ghimbav-turism.ro/

Puternica biserică – cetate de la Homorod a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O primă refacere s-a realizat în cursul primei jumătăți a secolului al XIV-lea, când vopseaua s-a amplificat și a fost acoperită cu fresce de bună calitate. Apoi, cel târziu de la sfârșitul secolului al XV-lea, biserica romanică a fost fortificată. Deasupra vechiului altar a fost ridicat un turn, iar in jurul bisericii s-au ridicat și două curtine, una cu turnuri și o alta simplă. Cele șapte nivele ale turnului ating 27,70 metri înălțime, al optulea nivel formând un coridor de apărare cu balustrada de lemn unde sunt amplasate astăzi cele trei clopote ale bisericii. Prin monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatră deasupra corului se făcea la acel moment apararea bisericii din Homorod. Arcul triumfal romanic care susține greutatea peretelui vestic al turnului a fost umplut cu piatra pentru a se evita surparea; astfel corul s-a desparțit de sală, devenit impracticabil ca încăpere de cult. Sursa

Centrul localităţii s-a derulat în jurul complexului bisericii evanghelice, a cărei istorie începe în secolul al XIII-lea. Este sigur că s-a construit o bazilică cu trei nave, a căror amintire este conservată doar de către nava centrală, rămasă în picioare după serioase şi drastice transformări. Noul altar, poligonal, este sigur gotic. Două inscripţii din prima jumătate a secolului al XVII-lea (1517, 1541), trimit către şantierele de edificare. Nu se ştie însă dacă el nu a fost repede transformat, în clipa în care s-a stabilit transformarea bisericii într-un adevărat bloc de fortificaţie. Oricum aproape nimic bine vizibil nu se mai păstrează din podoabele medievale ale lăcaşului. Sacristia conservă, în mod sigur, elemente din vechea zestre medievală. Deşi renovată pe la 1621-1623, biserica a fost arsă cu prilejul pustiirilor turco-tătare din anul 1658. Mobilierul, cu strane şi tribune, este datat cu inscripţii din anul 1788. Turnul clopotniţă actual a apărut doar în preajma jumătăţii secolului al XIX-lea. Incinta din jurul bisericii a fost proiectată într-o formă de o simplitate clasică, respectiv un dreptunghi prevăzut cu turnuri de colţ. Singurul în întregime conservat, aflat la sud-est şi amintirea celui opus, dar de înţeles că instalarea s-a realizat prin retezarea colţurilor de curtină. Aproape întreaga jumătate de vest a vechii cetăţi bisericieşti a fost demolată ori parţial înglobată cu prilejul construirii unor corpuri de casă parohială şi şcoală confesională. Aspectul clădirii de colţ, dotate cu contraforturi, atrage luarea aminte prin zestrea sa de contraforturi în trepte, deloc potrivite unei construcţii foarte noi. În acelaşi sector a existat poarta de acces. Cea de astăzi, bine întărită cu benzi din fier, datează din secolul al XVII-lea. În sectoarele conservate, pe înălţimile destul de modeste (6-7 m) se pot contempla două şiruri de guri de tragere, la care s-a ajuns cu drumuri de strajă supraetajate. Cele superioare au o bună proiecţie la exterior, dovedind supraînălţarea zidurilor într-o etapă târzie. O a doua curtină, cu o singură latură vizibilă, a fost amenajată în forma unui triunghi alipit laturii de sud. Comunicaţiile acesteia au fost amplasate tot în sectorul unde s-a intervenit cu clădiri noi. Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica evanghelică din Meșendorf are o alură unitară, cu corul şi nava proporţionate, ambele boltite şi sprijinite la exterior de contraforturi egale. Un contrafort din nordul corului trădează însă locul vechii sacristii. În perioada ultimelor prefaceri de biserici în vederea apărării împotriva turcilor şi războaielor interne, ambele corpuri ale bisericii au fost supraînălţate, doar că, la coronament, soluţiile de apărare au fost lăsate pe seama unui coridor de strajă din lemn, sprijinit pe console. Cu aceeaşi ocazie au dispărut bolţile interioare. Din zestrea lor au fost neaşteptat conservate câteva cu cruci de ogive, pe care se pot descifra Dreapta Domnului (Dextra Domini) şi o Roză a Mariei, provenită chiar de la capătul de est al reţelei ogivale. Golul ferestrelor vechi a fost păstrat, dar decoraţiile originale au dispărut. La interior se regăseşte un tabernacol cu feronerie păstrată, dar nu neapărat medievală. O valoare ieşită din comun o au însă panourile tribunei, pictate la 1765, de către Georg Rosenauer, pentru că încearcă să redea, într-o manieră naivă, peisaje cu ansambluri construite. Fortificaţia se bazează şi pe turnul clopotniţă al bisericii, a cărui înălţime domină complexul. Contact: Cheile sunt la dna Doina Scoica tel.: 0040740903744 adresa: Meșendorf, nr. 102 Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/

În Viscri se păstrează un ansamblu complet şi deosebit de bine conservat de arhitectură rurală tipică regiunii, o imagine autentică a începutului de sec. XIX. Datorită valorii culturale istorice, centrul satului împreună cu biserica fortificată au fost înscrise în 1999 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.  Biserica fortificată din Viscri este un exemplu impresionant de arhitectură defensivă transilvană. Pe fundaţiile bisericii romanice ridicate de către primii colonişti secui a fost construit mai întâi un cor trapezoidal, după ce absida existentă a fost demolată.  În jurul anului 1500 biserica a fost fortificată. Astfel a fost prelungită sala bisericii şi s-a făcut legătura cu donjonul până atunci de sine stătător, care aparţinuse probabil unei familii de greavi. Donjonul a fost înălţat cu un nivel cu camere pentru clopote şi cu drum de strajă pe console. Un al şaselea nivel prevăzut cu orificii de tragere este realizat în acoperiş. Nivelul fortificat al corului a fost demolat în 1743.  Zidul de incintă, înalt de 7m a fost ridicat la început de sec. al XVI-lea, iar în sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu case fortificate, turnuri defensive şi drumuri de strajă, care se mai păstrează şi astăzi.  În vremurile paşnice de după 1743 drumul de strajă a fost demolat, în locul lui fiind construite cămări de cereale pentru săteni. Interiorul bisericii păstrează încă tavanul casetat din 1743 şi mobilarea austeră. Programul de vizitare: Luni - Sâmbătă 10:00-13:00 și 15:00-18:00 Duminică după anunțare prealabilă Contact:  Dna Gerhild Gross, tel.: 0040742077506 sau 0040742069477  *Surse text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/; http://kirchenburgen.org/

Biserica din Cristian, cu zidul său dublu de apărare şi cu cele opt turnuri defensive bine conservate este un exemplu impresionant de arhitectură militară medievală. Doar clopotniţa s-a păstrat din basilica gotică demolată în întregime în anul 1839 şi înlocuită ulterior de biserica hală clasicizată. În acea perioadă turnul avea deja un acoperiş ascuţit cu patru turnuleţe, care fuseseră construite în 1803. Portalul său şi fereastra rotundă de deasupra acestuia provin dintr-o fază de construcţie anterioară. Interiorul bisericii este segmentat de perechile de piloni ce susţin arcele dublouri şi calotele a vela. Altarul şi amvonul au fost construite odată cu biserica. Ansamblul mai este încă înconjurat de un zid dublu de incintă, care timp de trei secole a fost construit, extins şi prevăzut cu nouă turnuri de apărare, din care s-au păstrat doar opt. Contact: Cheile se găsesc la dl Erhard Porr tel: 0040268257191 Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Capela construită în a doua jumătate a sec. al XIII-lea in Cincșor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici finalizate în 1421. Edificiul a fost fortificat pas cu pas in sec. XV- XVI, după cum mărturisesc structurile de tip “fachwerk”. Corul a fost sprijinit cu contraforți și prevăzut cu drum de strajă, sistem construit și la clopotniță. Sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare și un șanț cu apă la exterior. Au folosit în acest scop inclusiv pietre provenite din ruinele unei tabere militare romane care se aflase pe un deal în apropiere. Ansamblul şi-a păstrat până astăzi imaginea medievală: între ziduri şi turnurile de apărare timpul pare că a stat pe loc. *Pentru vizitatori individuali: cheile sunt la d-na Iuliana Cseh, tel. +40756584739 *Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la d-na Carmen Schuster, tel: +40744373090 *sursă text & foto *sursă text & foto 

Între Codlea și Feldioara se află satul Hălchiu/Heldsdorf, menționat pentru prima dată în anul 1377 într-un privilegiu regal. Altarul bisericii fortificate este unul deosebit: viu colorat și neobișnuit de mare, altarul se înalță măreț în corul bisericii-hală gotice, ale cărei elemente constructive cele mai vechi datează din secolul al XIII-lea. Altarul cu voleuri duble are o înălțime de 8,1 m și o lățime de 7,7 m. Pe predelă sunt ilustrate cinci personaje, și anume: Abraham, Moise, Aron, Petru și Pavel. Figurile îi călăuzesc drumul fostului preot al comunității, Johannes Reichart, până la mântuirea oamenilor. Drumul său se încheie odată cu proclamarea Evangheliei de către Petru și Pavel. Deasupra predelei se înalță scrinul central; altarul are două panouri fixe și două mobile, pictate pe ambele părți, predominant în roșu, verde și auriu. Când voleurile sunt deschise, privitorului i se arată patru sfinți, fiecare cu povestea lui: martiriul apostolilor Andrei și Petru, execuția lui Iacob, iar în a patra imagine, sfântul Andrei, care salvează un episcop de la ispita diavolului. În partea din mijloc a altarului, expusă în zilele de sărbătoare, se află o imagine a figurii lui Iisus, străjuită la stânga și la dreapta de cei patru evangheliști. Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Cetatea de la Hărman a fost asediată şi atacată în repetate rânduri, mai ales în sec. XVI – XVII, dar nu a fost niciodată cucerită. În ianuarie 1612 sătenii au reuşit chiar să ţină piept puternicei armate de 7.000 de oameni a prinţului ungar Bathori. Bazilica romanică cu trei nave, deja înconjurată de un zid de apărare, primeşte în anul 1290 un turn clopotniţă în partea de vest. În sec. al XV-lea, atât turnul cât şi nava sunt adaptate stilului gotic şi se construieşte un al doilea zid de apărare. Zidul interior este înălţat până la 12 m şi întărit cu 7 turnuri defensive şi zwinger. Un al treilea zid, care astăzi nu se mai păstrează, înconjura şanţul cu apă astupat în 1814. Pe partea interioară a primului zid de fortificaţie, parţial conservat, a fost construit un drum de strajă. O particularitate deosebită o reprezintă grânarele şi locuinţele adosate bisericii în partea de S. Turnul de vest, cel mai înalt din Ţara Bârsei, a fost prevăzut cu un vârf nou în anul 1794. Mobilierul interior datează preponderent din sec. al XVIII-lea. În turnul de apărare de est se află o capelă datând din perioada pre-reformă, decorată cu fresce înfăţişând printre altele Judecata de Apoi şi Pedepsirea Păcătoşilor. Contact: Dan Ioan Ilica-Popescu tel.: 0040729745210 Program de vizitare: Vara: luni-sâmbătă, orele 9:00-18:00, duminică 10:00-18:00 Iarna: zilnic, orele 10:00-16:00 (este posibil ca vizitarea să nu fie permisă cu ocazia unor evenimente) Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

În fortificaţia din Roadeş a fost probabil ridicată în sec. al XIV-lea o biserică sală cu cor poligonal şi clopotniţă. Clădirea a fost fortificată în sec. al XV-lea, turnul fiind înconjurat cu un zid masiv ce cuprindea pridvorul, la vremea aceea deschis. Corul şi nava erau protejate de caturi de apărare pe contraforţi, dotate cu guri de aruncare. În lateral a fost ridicată o sacristie pe două niveluri, iar turnul a fost supraînălţat prin adăugarea a cinci niveluri şi a unei platforme de apărare. Majoritatea sistemelor defensive ale corului, navei şi turnului au fost demolate în cursul sec. al XIX-lea. Biserica era înconjurată de un zid de fortificaţie cu zwinger şi patru turnuri de apărare, dintre care trei s-au conservat până în prezent. În interior se remarcă bolta corului în stil gotic târziu, tribunele parţial supraetajate, pictate cu imagini ale bisericii din Roadeş din perioada barocă, înainte ca vechile caturi de apărare să fi fost demolate, precum şi orga din 1838. Valorosul altar triptic din 1533 se află în prezent la Biserica Sf. Ioan din Sibiu. În luna februarie 2016 turnul bisericii s-a prăbușit parțial. Contact: Cheile sunt la dl. Gerhard Hietsch. tel.: 0040741959588 adresa: Roadeș, no. 63 Surse text și foto: http://kirchenburgen.org/; http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica din Sânpetru a fost construită în 1794 în locul unei bazilici medievale din sec. al XIV-lea, care a fost demolată după ce turnul se dărâmase în prealabil de două ori.  Noua construcție neoclasică are, contrar canoanelor, corul în partea de vest. În 1817 i se adaugă un turn de apărare. Interiorul este amenajat în întregime în stil neoclasic, de la orgă și stâlpi puțin decoraţi până la altarul cu coloane din cor.  Din zidul triplu de apărare de sec. XV s-au păstrat doar ruine ale celor două fortificații exterioare, zidul interior însă fiind conservat în întregime, cu cele cinci turnuri de apărare şi bastioane şi la interior cu cămările construite pe două niveluri. În partea de sud a ansamblului au fost ridicate ulterior vechea şcoală şi vechea primărie.  Pereții capelei prereformă construite în sec. al XIII-lea în partea de nord a ansamblului sunt decoraţi cu picturi murale valoroase realizate în jurul anului 1400. Capela este fortificată două secole mai târziu prin construirea a două niveluri, căpătând aspectul de turn pe care îl are și astăzi. RO Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru, situată în județul Brașov, a trecut printr-un proces de reabilitare în perioada 4 februarie 2020 - 17 noiembrie 2023, datorită implementării unui proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Valoarea totală a proiectului este 2.994.610,27 din care valoare toatală eligibilă este 2.722.044,71, din care 2.267.463,25 lei contribuție UE (FEDR), 400.140,57 lei contribuție națională. Obiectul general al proiectului este valorificarea pe termen lung, pe plan social, cultural și economic al Ansamblului Bisericii Evanghelice Fortificate Sânpetru prin reabilitarea structurală și arhitecturală a ansamblului și introducerea acestuia în circuitul turistic, biserica fiind monument istoric de valoare națională. Obiectivele specifice: • Conservarea și valorificarea Ansamblului Bisericii Evangelice Fortificate din Sânpetru, parte a patrimoniului cultural național; • Creșterea numărului anual de vizitatori (turiști) care vizitează Ansamblul Bisericii Evangelice din Sânpetru cu cel puțin 6% • Promovarea și valorificarea obiectivului de patrimoniu prin activități de marketing, concomitent cu reintroducerea întregului ansamblu în circuitul turistic. Prin implementarea proiectului au fost realizate lucrări de reparații, conservare și integrare în circuitul turistic a întregului ansamblu al Bisericii Evanghelice Fortificate din Sânpetru. Lucrările au inclus reabilitarea fundațiilor, curățarea și refacerea rosturilor, refacerea legăturilor elementelor dislocate, eliminarea drenului perimetral, precum și conservarea diafragmelor portante și a bolții de la capelă. De asemenea, s-au efectuat consolidări la planșeele bisericii, completări la turnuri și reabilitarea scărilor, toate contribuind la îmbunătățirea rezistenței, stabilității, siguranței în exploatare și durabilității ansamblului. Proiectul a inclus, de asemenea, rezolvarea aspectelor nestructurale și a finisajelor, atât la clădirea bisericii, cât și la capelă și zidul de incintă. Astfel, Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru renaște în toată splendoarea sa istorică, pregătită să ofere o experiență autentică vizitatorilor interesați de patrimoniul cultural și arhitectural al regiunii. ENG The Fortified Evangelical Church of Sânpetru, located in Brașov County, underwent a rehabilitation process from 4 rd of February 2020, to 17th of November 2023, thanks to the implementation of a project funded through the Regional Operational Program 2014-2020. The total value of the project is 2,994,610.27, of which the total eligible value is 2,722,044.71, with a contribution of 2,267,463.25 lei from the EU (European Regional Development Fund) and 400,140.57 lei from national contributions. The general objective of the project is the long-term social, cultural, and economic enhancement of the Fortified Evangelical Church Ensemble in Sânpetru through the structural and architectural rehabilitation of the ensemble, integrating it into the tourist circuit. The church is a historical monument of national value. Specific objectives: ·         Conservation and valorization of the Fortified Evangelical Church Ensemble in Sânpetru, part of the national cultural heritage. ·         Increasing the annual number of visitors (tourists) visiting the Evangelical Church Ensemble in Sânpetru by at least 6%. ·         Promotion and valorization of the heritage objective through marketing activities, concurrently with the reintegration of the entire ensemble into the tourist circuit. The project implementation involved repairs, conservation, and integration into the tourist circuit of the entire ensemble of the Fortified Evangelical Church in Sânpetru. The work included the rehabilitation of foundations, cleaning and rebuilding of joints, reconstruction of displaced elements, removal of the perimeter drains, as well as the conservation of supporting diaphragms and the vault of the chapel. Consolidation works were also carried out on the church's floors, additions to the towers, and the rehabilitation of stairs, all contributing to improving the resistance, stability, safety in use, and durability of the ensemble. The project also addressed non-structural aspects and finishes, both in the church building and the chapel and enclosure wall. Thus, the Fortified Evangelical Church of Sânpetru is reborn in all its historical splendor, ready to offer an authentic experience to visitors interested in the cultural and architectural heritage of the region. Contact:  Oficiul Parohial Sânpetru, tel.: 0040268360550  Biserica fortificată, tel: 0040268250778  e-mail: petersberg@evang.ro  www.petersberg.sitew.org Program de vizitare:  marți-sâmbătă, orele 11:00-17:00  duminică, începând cu ora 12:00  luni închis  Slujbă în fiecare duminică la ora 11:00 Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

În NE–ul unei piaţete, pe strada principală a satului, se ridică cetatea bisericească. De la bazilica cu hramul Sfântului Petru, realizată la începutul sec. 14. se păstrează doar 2 chei de boltă, astăzi, înzidite în masa altarului, care reprezintă un „Agnus Dei” şi Sfântul Petru . Biserica medievală a fost demolată în 1794 şi în 1797 a fost terminată noua biserică care are corul orientat spre vest şi este o biserică hală cu 3 nave. Patru perechi de piloni cu secţiune octogonală cu capiteluri ionice legate prin arce” mâner de coş” suportă un tavan drept. În navele laterale sunt balcoane. Corul are înspre vest o absidă semicirculară. Biserica este în conjurară de 2 respectiv trei incinte. Zidul interior, de 8m înălţime, are un plan oval iar spre est două segmente de linie dreaptă la a căror intersecţie este un turn cu plan pentagonal din anul 1676. Zidul de incintă este prevăzut cu fante de tragere şi guri de păcură. Biserica a trecut printr-un proces de reabilitare în perioada 4 februarie 2020 - 17 noiembrie 2023, datorită implementării unui proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Lucrările au inclus reabilitarea fundațiilor, curățarea și refacerea rosturilor, refacerea legăturilor elementelor dislocate, eliminarea drenului perimetral, precum și conservarea diafragmelor portante și a bolții de la capelă. De asemenea, s-au efectuat consolidări la planșeele bisericii, completări la turnuri și reabilitarea scărilor, toate contribuind la îmbunătățirea rezistenței, stabilității, siguranței în exploatare și durabilității ansamblului. Astfel, Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru renaște în toată splendoarea sa istorică, pregătită să ofere o experiență autentică vizitatorilor interesați de patrimoniul cultural și arhitectural al regiunii. Sursă text: https://www.agramonia.com/

Din basilica romanică de sec. XIII s-a păstrat doar arcul de triumf. Corul gotic ridicat două secole mai târziu este acoperit cu boltă pe nervuri de piatră care sprijină pe console decorate cu măşti. Abia după mai bine de 50 de ani de la distrugerile provocate edificului de către armata lui Gabriel Bathory, biserica este reconstruită în 1665, perioadă din care datează actuala boltă a corului şi tavanul casetat al navei. Turnul clopotniţă este ridicat în partea de vest la mai bine de un secol distanţă, odată cu montarea tribunelor de lemn la interior. Pe cristelniţa din 1741 se pot citi inscripţii în limbile latină şi germană, care sunt menţionate într-o carte a bisericii din sec. al XVIII-lea. Zidul de incintă de sec. XIV-XV avea acces protejat cu hersă (grilaj din lemn întărit cu fier) şi gură de aruncare. Astăzi intrarea principală este mascată de clădirea primăriei. În fortificaţie se mai pot vedea încă cămările bine păstrate. O vizită interesantă poate fi cea de la cimitirul evanghelic aflat în spatele bisericii. Cavourile aflate sub acoperiș comun, înșiruite perimetral și povești cu tâlc despre cei ce odihnesc acolo merită descoperite. Contact: Cheile sunt la Oficiul Parohial Evanghelic Vulcan tel.: 0040268256477 sau la dl preot Uwe Seidner tel: 0040745108974 e-mail: pfarramt@kg-wolkendorf.ro. Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Castelul Bran (situat la 22 km de Predeal şi 35 km de Braşov) – unul din cele mai cunoscute monumente arhitectonice şi istorice din România, atrage un număr foarte mare de vizitatori. De pe stânca pe care este construit, domină cu înălţimea sa toate aşezările din jur. A fost atestat documentar în 19 noiembrie 1377, când Ludovic I de Anjou a emis un act prin care braşovenii primeau încuviinţarea regală de a construi castelul.  Castelul îndeplinea atât funcţii militare, ca bastion de apărare împotriva invaziilor otomane, cât şi funcţiile unui punct de vamă. În semn de preţuire faţă de Regina Maria a României Mari, Consiliul orăşenesc al oraşului Braşov decide donarea Castelului Bran la data de 1 decembrie 1920. Restaurat între anii 1920-1927, Castelul Bran a fost transformat într-o frumoasă reşedinţă de vară, cu parc şi alei de promenadă, lac, terase, fântâni, tot atunci construindu-se şi Casa de ceai.  Prin atmosfera medievală autentică pe care o degajă, Castelul Bran este asociat cu celebra legendă a vampirului Dracula (ce-şi are obârşia în Evul Mediu transilvănean). 

Castelul Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus – situat în sectorul apusean al satului Sâmbăta de Sus este o atracție turistică a localității, totodată fiind și un monument istoric valoros. Primul castel a fost construit în 1708 de Constantin Brâncoveanu, care s-a degradat în timp și a fost și s-a construit un nou castel de către Grigore Brâncoveanu, nepotul domnitorului în anul 1800. Istoric Moşia Sâmbăta de Sus intră în posesia marelui vornic Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, la 11 martie 1654, de la Susana Lorantfi, văduva principelui Gheorghe Rakoczi.  În anul 1708, Constantin Brâncoveanu construieşte aici un palat după modelul celor de la Potlogi şi Mogoşoaia, pentru a se putea retrage şi adăposti în caz de pericol turcesc. În perioada 1772-1802 moşia trece din stăpânirea familiei Brâncoveanu la negustorul Dumitru Marcu.  La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, palatul este dărâmat de guvernatorul Transilvaniei, din motive de securitate militară, datorită apropierii de vechiul hotar către Ţara Românească. Din palat s-au păstrat doar pivniţele.  În secolul al XIX-lea Grigore Brâncoveanu ridică palatul actual, înglobând pivniţele vechiului palat. Urmaşii Brâncovenilor stăpânesc domeniul până în anul 1922, la reforma agrară. În perioada 1927-1944, palatul funcţionează drept casă de odihnă a scriitorilor. După război, timp de câteva decenii, este transformat în şcoală primară. DESCRIERE În prezent, ansamblul curţii brâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus este alcătuit din palatul construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea de Grigore Brâncoveanu, puternic modificat în perioada recentă, şi din poarta de piatră de acces în incintă, care păstrează piese bogat decorate ale ansamblului edificat de Constantin Brâncoveanu. În subsolul palatului se pot identifica vechile pivniţe brâncoveneşti: plan pătrat, alcătuit din patru încăperi acoperite cu calote pe pandantivi susţinute de arcuri care se întâlnesc într-un stâlp masiv central, ca la Mogoşoaia şi Potlogi.   Sursa

Amplasat acum la întretăierea a două străzi ale localităţii, castelul se remarcă prin ţinuta-i încă impunătoare, specifică arhitecturii Renaşterii târzii. Descrie o planimetrie dreptunghiulară, cu laturile lungi pe sud şi pe nord, la colţuri cu turnuri circulare. Intrarea a fost fixată la mijlocul laturii de sud, sub protecţia unui turn rectangular ce domină cu înălţimea sa tot complexul. Turnurile circulare din stânga şi dreapta intrării au fost dublate de bastioane cu aspect romboidal, cu un ax împins mult către exterior, acum mult mai joase decât celelalte componente. Interioarele mai păstrează urme ale vechilor decoraţii (console de bolţi, fragmente de la profilaturi din piatră şi stucaturi, ferestre din lemn cu trăsături renascentiste şi picturi al secco). Impresionantă este amenajarea coşului de bucătărie care ocupă întregul interior şi acoperiş al turnului rotund, de sud-vest. Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/

Cetatea medievală locuită a Brașovului este una dintre puținele cetăți medievale din Europa, care este încă locuită pe vechile amplasamente. Cetatea Brașovului, edificată între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, considerată a fi una dintre cele mai puternice din Transilvania, păstrează numeroase vestigii care, în urma restaurărilor efectuate în ultimii ani, au devenit obiective de mare atracție dintre care: Bastionul Cojocarilor, Bastionul Postăvarilor, Bastionul Țesătorilor – Muzeul Cetății Brașovului, Bastionul Frânghierilor, Biserica Neagră, Casa Sfatului – Muzeul Județean de Istorie, Turnul Alb, Turnul Negru, Turnul Măcelarilor, Bastionul Graft – pod fortificat peste pârâul Graft, Poarta Ecaterinei, Cetățuia, Bastionul Fierarilor, Muzeul “Casa Mureșenilor”.

Turul virtual al Cetății Făgărașului ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=DYQpi61HQPE Cetatea Făgărașului este cel mai important monument al Făgărașului, unul dintre cele mai mari din țară și chiar din Europa. Complexul feudal de la Făgăraș, a cărui construcție a început la sfârșitul secolului al XIV-lea și se continuă, prin adaugări succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de-o fortificație din lemn, înconjurată cu un șanț și val de pământ, atestată arheologic pentru secolul al XII-lea.  Această fortificație, dovada unei organizări politico-feudale autohtone voivodale, a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, în urma unui puternic incendiu, după cum atestă vestigiile scoase la iveală prin săpăturile arheologice care au însoțit lucrările de restaurare.  În secolul al XV-lea cetatea din piatră și cărămidă de la Făgăraș, care era o cetate militară de apărare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colțuri și un turn de avanpost de tip baricadă pe latura de est.  După scindarea Regatului Feudal Maghiar în anul 1541, ca urmare a înfrângerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate otomană. În acest cadru, domeniul și Cetatea Făgărașului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei. Mulți dintre aceștia au acordat o atenție deosebită Făgărașului contribuind la dezvoltarea culturală și economică a întregii zone.  Mihai Viteazul, domn al Țării Românești între 1593-1601 și primul unificator al celor trei țări românești poartă, conform unei vechi tradiții voivodale, titlul de "herțeg al Făgărașului", încă din anii 1597-1599 și își manifestă pretențiile asupra acestui teritoriu pe baza unui "ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae" (vechi drept voivodal al Țării Românești).  În anul 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazu intră în posesia efectivă a Făgărașului, iar la sfârșitul aceluiași an cetatea și domeniul sunt dăruite soției sale, Doamna Stanca, devenind astfel loc de adăpost pentru averile și familia domnului.  Mihai Viteazul a acordat o atenție deosebită Făgărașului datorită poziției sale strategice: în aprilie 1600 cetatea devine centrul de adunare al oștilor înaintea campaniei din Moldova, iar în toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău, tot aici are loc regruparea forțelor.  În secolul al XVII-lea, adaptările de construcții și adăugirile la care este supusă Cetatea Făgărașului vor culmina cu transformarea sa într-o fastuoasă reședință princiară, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument.  Destinația pe care au primit-o cele 85 de încăperi ale castelului s-a putut deduce din inventarele Cetății Făgărașului, în special cele din 1632, 1637, 1656, 1676.  În urma acestor lucrări efectuate în secolul al XVII-lea, Cetatea Făgărașului devine reședință a principilor Transilvaniei și centru politico-administrativ al marelui domeniu al Făgărașului, fiind un impunător centru medieval.  Atunci, importante lucrări la Cetatea Făgărașului au întreprins principii Gabriel Bethlen și Gheorghe Rackozi I.  Astfel, Gabriel Bethlen (1613-1629) a realizat loggii deschise în arcuri pe masive pile de zidărie. Concomitent, la colțurile cetății se construiesc cele patru bastioane cazemată în stil italian (trei "cu urechi" și unul în formă de "pană").  În timpul lui Gheorghe Rackozi I (1631-1648) au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord și de sud, iar în spațiile create a fost aplicată umplutura de pământ, realizându-se o rezistență de 8 metri grosime. Totodată, construiește pe jumătatea nordică a laturii de est clădirea corpului de gardă, iar șanțul de apărare din jurul cetății este lărgit, adâncit și umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac.  Țara Făgărașului devine unul dintre cele mai mari și mai bogate domenii ale Transilvaniei cuprinzând peste 50 de sate administrate prin două curți secundare.  Începând cu anul 1696, după pătrunderea armatei imperiale austriece în Transilvania, Făgărașul devine proprietate a Coroanei Habsburgice. Schimbarea Gărzii  Garda cetății apare în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 11:00. În acest fel se încearcă crearea atmosferei medievale a cetății.  Imaginea este întregită de prezența lebedelor.  Sursă text și foto: http://www.info-fagaras.ro/;  Video - https://www.youtube.com/Discover Romania

 Cetatea din Feldioara a fost construită în secolul XIII, fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania - Țara Bârsei. Cetatea este monument istoric, iar până în anul 2012 a fost doar o ruină. Ea a fost restaurată în totalitate în perioada anilor 2012 - 2017.  Denumirea în maghiară a localității este "Föld-Vár", cu semnificația de "cetate de pământ", iar în germană Marienburg cu înțelesul de "Cetatea Mariei". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni.  Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este datorată construirii turnului sau a unei renovări.  Proiectul de restaurare a început în anul 2012, an în care s-au întocmit studiile de fezabilitate și de proiectare a lucrărilor.   În anul 2013, CJ BV a preluat de la Primăria Feldioara administrarea lucrărilor de restaurare, proiect început de primărie tot în acel an. CJ BV a asigurat finanțarea întregului proiect de restaurare. Cheltuielile de restaurare au totalizat 12.379.295,67 lei - SC. Euras SRL, Satu Mare.   S-au restaurat toate zidurile de incintă și toate turnurile din nord, sud, est, vest, precum și zidul Zwinger de protecție. Toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene.  S-a reconstruit fântâna și s-a amenajat o zonă de belvedere asupra Țării Bârsei, aflată pe zidul de strajă. Din cauza faptului că forma cetății nu a fost cunoscută în totalitate, s-au reconstruit doar zidurile și turnurile despre care au rămas informații de natură istorică cu privire la cum au arătat ele în trecut. S-au executat subzidiri, injectări și lucrări de consolidare în paralel cu alte forme de conservare pentru zidăria veche. La injectările care au fost făcute la zidărie și la refacerea suprafețelor degradate ale tencuielilor, s-a folosit un var hidraulic special ce conține materie primă extrasă din Munții Dolomiți, importat din Italia.   A urmat reconstrucția prin folosirea de lemn şi cărămidă – făcute la comandă la fabrica din Sighișoara pe modelul celei din care fuseseră ridicate zidurile Cetății, piatră și învelitori din țigle ceramice.   În ansamblul său, proiectul a urmărit aducerea în actualitate a formei pe care cetatea a avut-o în secolul al XVII-lea, atunci când cetatea a fost tencuită. Pentru a elimina confuziile care pot apărea între zidurile restaurate și cele inițiale, restauratorii au folosit ca material lemnul.   Istoria Medievală a Feldioarei a început în jurul anului 1150, dar nu aici în Cetate, ci jos, în apropierea Bisericii Evanghelice. Acolo s-a așezat prima dată o comunitate de oaspeți germani care au pus bazele Feldioarei. Este, așadar, această așezare cea mai veche așezare înființată de coloniști în Țara Bârsei. Dar Feldioara a intrat în istorie nu atunci, ci puțin mai târziu, în 1211, atunci când a fost donată Cavalerilor Teutoni. Cavalerii Teutoni au primit Țara Bârsei și și-au fixat reședința aici. Acest eveniment, care pentru contemporanii lui nu a avut o foarte mare importanță, a pus, de fapt, Feldioara, pe scara istoriei europene. Feldioara, are, așadar, din naștere, o vocație cel puțin națională, europeană, chiar internațională, pentru că, oricine este interesat de istoria medievală a Europei, nu poate ocoli subiectul cavalerilor teutoni și nu poate ocoli Feldioara. Așadar, ne aflăm într-o așezare europeană și într-o cetate europeană.  Sursă: Centrul de Informare Turistică Feldioara .................................................................................................................................................................  Program și taxe de vizitare 1 Noiembrie – 31 Martie  Luni-Duminică: 09:00 – 17:00  INCHIS: 24, 25, 31 decembrie și 1 ianuarie 1 Aprilie – 31 Mai și 1 Septembrie – 31 Octombrie  Luni-Duminică: 09:00 – 18:00  1 Iunie – 31 August  Luni-Vineri: 09:00 – 19:00  Sâmbătă-Duminică: 9:00 – 20:00 *** Ultimul bilet se eliberează cu 30 de minute înainte de ora de închidere. TAXE DE VIZITARE Adulţi 20 lei Pensionari 10 lei Elevi/ studenţi 5 lei  Se permite vizitarea ȋn mod Gratuit pentru următoarele categorii: • Copii sub 7 ani; • Copii din școli speciale, așezăminte sociale și centre de plasament; • Veterani de război; • Persoane cu dizabilităţi (ȋn baza legitimaţiei) și ȋnsoţitor; • Lucrători actuali și pensionari din reţeaua muzeală; • Parteneri, ȋn baza contractelor de parteneriat valabile; • Participanţi la evenimente culturale organizate cu scopul promovării Cetăţii Feldioara; • Reduceri pentru grupuri: la fiecare 10 persoane, a 11-a intră gratuit; • Un ȋnsoţitor /grup (ghid, organizator) beneficiază de gratuitate; • Persoane care au donat obiecte pentru viitorul muzeu din localitatea Feldioara. TAXE  DESFĂȘURARE  EVENIMENTE Cununie civilă (2 ore):  730 lei Ședinte foto: 291 lei Organizare eveniment (spectacole, proiecții film, conferințe, seminarii, întruniri, filmări profesionale): 730 lei/ oră Taxe stabilite prin HCL nr. 113/ 2025

IMPORTANT: În această perioadă se poate vizita doar exteriorul și grădina Cetății. Accesul în interiorul Cetății nu este permis din cauza lucrărilor de restaurare. Program de vizitare: zilnic, 9:00 - 17:00 Accesul vizitatorilor în grădina Cetății este gratuit. Accesul este permis tuturor, cu respectarea distanțării. Purtarea măștii este obligatorie.  Cetatea Râşnov străjuiește străvechiul Oraș al Rozelor și este unul dintre cele mai frumoase și mai vizitate monumente din județul Brașov. Se numără printre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea.  În secolul al XVII-lea, interiorul cetăţii a fost organizat ca o mică aşezare cu locuinţe, şcoală, capelă și fântână, putând astfel asigura traiul cvasinormal al populaţiei pe termen lung.  CETATEA DACICĂ  Pe Dealul Cetăţii, cercetările arheologice au demonstrat existenţa unor elemente de fortificaţie încă din epoca bronzului. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Fortificaţia dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani şi pare a-şi afla sfârşitul în preajma războaielor dacice. CETATEA TEUTONĂ  Cetatea medievală se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea teutonă în Ţara Bârsei, iar după plecarea cruciaţilor, cetatea din lemn a fost reconstruită sau transformată în una din piatră. Deşi nu există nicio menţiune documentară care să confirme această ipoteză, totuşi, fortificarea colinei încă din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea săsească din Ţara Bârsei în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, tehnica construcţiei, fundaţia şi elevaţia primei incinte, identificate de majoritatea istoricilor în secolul al XIII-lea, ar putea fi argumente care să susţină ipoteza existenţei unei cetăţii anterioare primei menţiuni documentare. BURGUL DE PE DEAL  Prima menţiune documentară a cetăţii de la Râşnov se referă la o fortificaţie puternică care rezistă asediului inamic şi salvează vieţile locuitorilor refugiaţi între zidurile sale şi datează din anul 1335, când, în timpul unei invazii a tătarilor în Transilvania, Ţara Bârsei a fost pustiită în întregime. În anul 1421 este atestat primul asediu otoman. Însă cetatea rezistă eroic şi turcii ridică asediul îndreptându-se spre Braşovul încă nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai asediat fără succes cetatea din Râşnov şi în campaniile din 1436 și 1441. Atât în timpul catastrofelor naturale, cât şi a invaziilor militare, şansa supravieţuirii aşezării de la poalele muntelui Postăvarul a fost refugierea locuitorilor săi în cetatea ridicată pe dealul ce domină drumul Branului. Cetatea, aşezată pe o stâncă abruptă, este accesibilă numai pe latura răsăriteană. Astfel, arhitectura sa a fost adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficienţa apărării dealului, fără niciun fel de pretenţii arhitecturale de înfrumuseţare. Impozantă prin amplasament, pusă în evidenţă şi de dealul defrişat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înălţime medie de 5 m, un număr maxim de 8 bastioane şi o intrare puternic fortificată. Cetatea comunităţii râşnovene are două curţi: exterioară şi interioară. În curtea exterioară, numită „curtea din faţa cetăţii” sau „grădina cetăţii", erau adăpostite vitele. Încă din secolul al XIV-lea, în curtea exterioară a fost ridicată o capelă. Intrarea principală în curtea interioară a cetăţii este precedată de o construcţie circulară fortificată, prevăzută cu numeroase guri de tragere, două herse şi un drum de strajă (Barbacana de Est). Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost „a doua vatră a Râşnovului", locuitorii târgului respectând de fiecare dată acelaşi scenariu salvator: refugierea în cetate şi apoi refacerea aşezării. În incinta cetăţii erau căsuţele locuitorilor (până în prezent au fost identificate 83 de încăperi), care serveau ca adăpost şi cămară în timpul asediilor. FÂNTÂNA CETĂŢII  Marele dezavantaj al locuirii cetăţii îl constituia lipsa alimentării cu apă. Când asediile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârşite, refugiaţii din cetate ieşeau noaptea pe poarta principală şi aduceau lichidul vital de la un izvor ştiut numai de ei. COMOARA CETĂŢII  Cu prilejul asediului de la 1613, partea superioară a turnului Báthory a fost distrusă. Sub zidul prăbuşit a rămas inventarul turnului de apărare: trei căni de cositor cu capac, arme, instrumente, unelte de fier, ghiulele de piatră, ceramică, un ac de păr aurit şi cea mai valoroasă parte a tezaurului - 416 monede de argint. ,,Zestrea” turnului de apărare a fost descoperită în 2001. MĂRTURIE ISTORICĂ  În secolul al XVIII-lea schimbarea situaţiei politico-militare din sud-estul Europei în favoarea Imperiului Habsburgic, securizarea graniţelor sale sudice, a permis atât o dezvoltare economică neîntreruptă a Râşnovului, târg de graniţă, cât şi, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scădere a interesului comunităţii râşnovene pentru întreţinerea cetăţii medievale. Mai mult, în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri şi a grăbit transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. În cetate era ţinut doar un singur paznic care trebuia să anunţe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.  Totuşi, în timpul revoluţiei din 1848-1849, Râşnovul fiind străbătut de armatele revoluţionarilor maghiari, dar şi de trupele imperiale austriece şi ţariste, locuitorii săi au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetăţii. REŞEDINŢĂ REGALĂ?  Impresionaţi de avantajele dobândite de brăneni după transformarea castelului Bran în reşedinţa particulară a reginei Maria, Consiliul orăşenesc din Râşnov, întrunit într-o şedinţă festivă la 2 august 1923, decide dăruirea cetăţii Râşnovului Principelui Moştenitor Carol al României, râşnovenii sperând ca viitorul rege Carol al II-lea să transforme cetatea în „reşedinţă de odihnă, ca un loc de relaxare în acest sănătos colţ al Ţării Bârsei”. Însă Carol nu s-a arătat deloc interesat să locuiască într-o cetate medievală, la fel cum nu s-a arătat niciodată deosebit de entuziasmat de ideea mamei sale, regina Maria, de a transforma castelul Bran într-o reşedinţă regală. RESTAURAREA CETĂŢII  În 1937, după o vizită în cetatea Râşnovului, Octav Şuluţiu lăsa posterităţii o frumoasă descriere dar şi un înţelept îndemn: „Ar fi păcat să se distrugă această mărturie istorică. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care să o falsifice, să introducă elemente noi. Să se întărească tot ce există şi atâta”.  Cutremurul din 11 noiembrie 1940 afectează puternic cetatea. Renovarea, de care vorbea şi Octav Şuluţiu devenea absolut obligatorie. Întârziată de război şi de anii tulburi ai instaurării regimului comunist, restaurarea cetăţii Râşnov s-a desfăşurat abia în perioada 1955-1956. CETATEA ŞI FILMUL  Cetatea Râşnovului a intrat în istoria cinematografiei româneşti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974). În 1967, la Râşnov este realizat filmul Columna, o coproducţie româno-germano-italiană regizată de Mircea Drăgan, avându-i în rolurile principale pe Ilarion Ciobanu, Richard Johnson, Florin Piersic, Antonella Lualdi, Gheorghe Dinică. Filmul a fost nominalizat anul următor la ,,Globul de aur” şi la ,,Oscar” pentru cel mai bun film străin. În timpul filmărilor, în cetate s-au descoperit urme de locuire dacice. ULTIMUL ASEDIU  În perioada 2000 – 2007, cetatea medievală a fost agresată de intervenţiile ilegale ale chiriaşului cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera. Pe ruinele capelei evanghelice a fost ridicat un turn, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, în curtea interioară a fost construită o terasă-restaurant, în căsuţe urmau să fie amenajate spaţii de cazare, capela catolică din grădina cetăţii a fost distrusă în totalitate şi în aceeaşi incintă, terenul a fost nivelat cu escavatorul, determinând o reducere drastică până la anulare în unele locuri a posibilităţii de studiere a stratigrafiei sitului arheologic, iar în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc. Primăria Râşnov, proprietarul cetăţii, a reziliat în anul 2004 contractul de concesiune şi începând din vara anului 2008 a reluat administrarea, în întregime, a monumentului istoric. *Sursă text: http://www.rasnov-turism.ro/

Turul virtual al Cetății Rupea ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=y63YcnPT3pe Cetatea Rupea, aşa cum ni se înfăţişează astăzi, acoperă o suprafaţă de aproape 11 ha cu ziduri, turnuri şi curţi interioare. Datorită poziţiei dominante pe care o ocupă în apropierea drumului european E60, în dreptul oraşului, este o prezenţă remarcabilă de la mare distanţă. În ciuda unor speculaţii avansate de diferiţi autori, este sigur că suprafaţa sa a fost utilizată în preistorie, însă nu şi în Antichitate, de către daci sau romani. La fel de sigur este că reprezintă o creaţie medievală, un complex arhitectonic major, cu nivele rezultate în cinci secole de funcţionare. Anul primei sale consemnări documentare este 1324. Dar acesta nu este al întemeierii, care trebuie să fie anterioară măcar cu câteva decenii. Atunci când a început să funcţioneze, a fost mereu legată de autorităţile publice rânduite într-o ierarhie specifică Evului Mediu: rege – voievod – castelan – scaun şi autorităţi scăunale. Raporturile dintre ele s-au modificat doar în sensul eliminării intermediarilor, astfel încât, la final, dispunem de un centru al scaunului Rupea şi de autoritatea principatului Transilvaniei, intermediată adesea doar de „Universitatea” saşilor (organizarea autonomă), cu centrul de la Sibiu. Componentele cetăţii sunt mai uşor de înţeles dacă urmăm o sectorizare în funcţie de colina proeminentă, unde avem „Cetatea de sus” (incinta I), „Cetatea de mijloc” (incintele II şi III) şi „Cetatea de jos” (incinta IV). Fiecare se identifică printr-o centură de zidărie aparte, corespunzătoare unei epoci diferite, marcate de evoluţia armamentului, a tehnicilor de asediu sau de nivelul dezvoltării aşezării şi scaunului de care depindea finanţarea lucrărilor. La rândul lor, turnurile au o identitate acoperită de câte un nume propriu, care, în parte, le trădează o anume particularitate (adesea legată de funcţiune) rezultată din dezvoltarea lor istorică.  Pe linia dreaptă a curtinei de la intrare (incinta a IV-a), în dreapta Turnului porţii, avem Turnul Slujitorilor, în partea opusă, de cel al Slăninii (numit înainte „Turnul Nou”, dar care a ajuns să fie folosit pentru conservarea cărnii şi slăninilor comunităţii şi astfel şi-a schimbat numele). Pe frontul următor, al curtinei Cetăţii de mijloc, se află în ordine, de la dreapta, la stânga: Turnul Ungrei (cu dezvoltările sale mai mult arheologice), Turnul Pentagonal şi Turnul Diecilor (probabil destinat conservării arhivelor scăunale). Mai departe, turnurile se identifică mai uşor pe curtina de vest, unde se află Turnul Cercetaşilor, Turnul Capelei şi alte două turnuri mărginind culoarul de acces, dar slab conservate: Turnul Gros şi Turnul Pulverăriei (lângă intrarea în Cetatea de sus). Cel mai spectaculos este Turnul Pentagonal, a cărui „familie” constructivă, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se regăseşte în arhitectura militară a întregii Transilvanii, influenţată de meşterii italieni ai Renaşterii tardive. Este evident că, spre deosebire de multe alte cetăţi ale Transilvaniei, Rupea a avut şansa unei conservări de excepţie. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, de când datează primele desene documentare credibile, realizate de către militari, degradările s-au legat mereu de dispariţia acoperişurilor şi rapidul colaps al unor zidării rămase astfel neprotejate. Intrarea cetăţii în istorie s-a marcat printr-o luptă purtată între rebelii din rândul elitei saşilor, împotriva oamenilor voievodului Transilvaniei (1324). Apoi, se poate specula pe ideea că părăsirea sa de către reprezentanţii voievodatului a avut loc după invazia turcească din 1421. Cert este faptul că cetatea a fost cedată, în acea vreme, în stăpânirea deplină a scaunului Rupea. Informaţiile foarte zgârcite care o privesc direct se datorează acestei apartenenţe şi faptului că arhivele locului s-au conservat doar de la mijlocul secolului al XVII-lea. În secolul al XVI-lea, o bună parte din comunitatea locală a saşilor privilegiaţi s-a mutat cu totul între zidurile cetăţii. Atunci cetatea trebuie să fi arătat ca un oraş în miniatură, în care locuiau în permanenţă câteva sute de oameni. Populată intens, înainte de anul 1621, cetatea şi-a dobândit întreaga planimetrie pe care astăzi o regăsim pe teren. Locuitorii săi dispuneau de toate facilităţile: case de locuit (aproape o sută), spaţii pentru administraţia comunităţii şi a scaunului, capelă, casa preotului, loc pentru căruţe, depozite de documente, provizii şi arme, fântână, loc de târg (Cetatea de jos). Probabil apogeul său a fost în secolul al XVII-lea, de când cunoaştem cele mai multe inscripţii de construcţie/reparaţie (din păcate, dispărute în cea mai mare parte). Apoi, la finele veacului, armata habsburgică a folosit cetatea de mai multe ori ca bază de încartiruire şi pregătire de campanie. Localitatea avea statut de târg, iar cultura sa materială redescoperită ne spune că aici nu a fost niciodată o cetate ţărănească. Legarea ei de nişte ţărani s-a făcut tardiv, alunecându-se dinspre concepţiile democraţiei burgheze, apoi consolidându-se datorită istoriografiei marxiste, prin comparaţie cu bisericile fortificate. Dar, stăpânii locului nu şi-au numit altfel ansamblul decât „cetate” (Burg) sau „castel” (Schloss). Graţie fortificaţiilor şi înţelepciunii gospodarilor ei, Rupea nu fost atacată, cucerită sau jefuită în toate aceste secole. Cetatea a fost părăsită treptat, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după asigurarea politică garantată de către armata Imperiului Habsburgic. Un singur moment trecător, de refugiere în cetate, a mai fost înregistrat la 1789, la panica provocată de o posibilă agresiune turcească. Acela a fost chiar ultimul eveniment în care cetatea a fost solicitată pentru apărare. Viaţa s-a reluat la baza cetăţii, în jurul amplasamentului bisericii parohiale evanghelice (fostă catolică). Însă, un fond special de întreţinere a cetăţii a fost creat de către primărie în anul 1838. Fondurile şi donaţiile au existat de-a lungul întregului secol XIX, cu destinaţie precisă pentru întreţinerea locului, denumit deja „monument”. Mai mult, în cetate a fost menţinut, cu domiciliu şi familie, un paznic permanent (într-o casă refăcută probabil în jurul anului 1850). O colecţie cu rost proto-muzeal a existat în cetate mult timp. În 1792, se aflau printre alte piese, 53 de arme de foc, ghiulele şi tipare de turnat gloanţe. Tot pe atunci, erau menţionate părţi de armuri, coifuri şi cămăşi de zale. Se mai ştie că la 1812, un tun al cetăţii, turnat la 1613, a fost topit, o altă parte a fost împrăştiat în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, iar la finele secolului al XIX-lea se mai aflau acolo alte piese de armament aparţinătoare vechiului arsenal de care avuseseră parte toate marile cetăţi ale Transilvaniei. Cea mai radicală schimbare a cetăţii s-a produs în urma programului de restaurare din anii 2010-2012, când cetatea şi-a recuperat şi renovat mare parte din zestrea originală, aflată mult timp în uitare. Programul de vizitare al Cetăţii Rupea: Perioada 01 noiembrie – 31 martie: 9:00 – 17:00 Perioada 01 aprilie – 31 august: 9:00 – 20:00 Perioada 01 septembrie – 31 octombrie: 9:00 – 19:00 Tarife: Persoane Adulte – 15 lei / persoană Persoane Adulte cu audioghid – 20 lei / persoană Copii până la 18 ani – 8 lei / persoană Tarife Grupuri: Grupuri de minim 20 persoane adulte – 12 lei / persoană Grupuri de minim 20 persoane minore – 5 lei / persoană Persoană de contact – Dl. Călbează Adrian: (0728) 950 646 Sursa