Biserica evanghelică şi ruinele cetăţii Ordinului Cavalerilor Teutoni, aflate doar la un şant distanţă una de alta sunt mândria Feldioarei. Biserica romanică de sec. XIII, cu trei nave şi turn clopotniţă prezintă o particularitate interesantă: la al doilea nivel al turnului este construită o tribună de ctitor acoperită cu boltă. În sec. al XVIII-lea turnul primeşte un nou acoperiş, construit după modelul Bisericii Negre din Braşov. Interiorul bisericii este bogat decorat, cu bolţi în cruce care sprijină în cor pe colonete cu capiteluri decorate cu motive vegetale, antropomorfice şi chiar scene biblice. Din altarul realizat înainte de Reformă se mai păstrează câteva panouri, depuse la Biserica Neagră. Din zidul de incintă se păstrează doar câteva urme, pe când zidurile cetăţii Ordinului Teuton realizate din piatră spartă şi piatră de râu încă se mai păstrează în apropiere. Zidul de incintă al acesteia din urmă avea 4 m grosime şi era întărit cu patru turnuri. În incintă încă se mai pot recunoaştele urmele unei capele. Contact: Cheile sunt la dl Gheorghe Taus tel: 0040727188557 adresa: str. Octavian Goga nr. 90 Sursă text: http://kirchenburgen.org/

Biserica evanghelică „Sfântul Matthias” este monument naţional clasa A (Lista Naţională a Monumentelor istorice: BV-II-a-A-11763). În anul 1394 documentele îl amintesc pe Ştefan, pleban al bisericii „Sfântul Mathias” din Râşnov şi Decan al Braşovului. Însă singura biserică a comunităţii creştine a saşilor râşnoveni, păstrată până în prezent, datează de la începutul secolului al XIV-lea. Biserica catolică purta hramul Sfintei Fecioare Maria şi după Reformă a devenit lăcaşul de rugăciune al saşilor evanghelici. Odată cu Reforma religioasă saşii au văruit frescele bisericii. Însă pe partea de nord a corului bisericii a fost descoperită vechea pictură, datată la anul 1500. În anul 1682, în biserica evanghelică a fost montat un altar nou. În anul 1781 a fost înlocuită orga veche de 113 ani cu o orgă realizată de silezianul Johann Frill. După incendiile din 1587, 1623 şi 1718 lăcaşul de cult a fost mult deteriorat. Înfăţişarea actuală a bisericii evanghelice datează din perioada 1774-1775, când s-a ridicat un nou acoperiş şi au fost înălţate zidurile bisericii. Deoarece în incendiul din 1718 cele trei clopote s-au topit, în 1720 se toarnă un clopot nou. După 200 de ani, la încheierea primului război mondial, au fost cumpărate din Apold două clopote mari, sfinţite în 1927. Cutremurul din 26 octombrie 1802 a provocat distrugeri mari bisericii evanghelice şi turnului acesteia. Turnul reconstruit până în 1804 avea o înălţime de 13 metri şi era prevăzut în vârf cu un glob aurit şi o stea.

Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserică” s-a construit în anul 1779, la zece ani de la înființarea satului, fiind ctitorie a marelui negustor român din Brașov, Ioniță Boghici. Negustorul brașovean a mai făcut și alte donații către biserică, păstrându-se până astăzi patru icoane împărătești pictate la 20 februarie 1779 de Constantin Popovici și un sfeșnic de alamă cu două brațe din anul 1723. Dintre obiectele valoroase aduse din Tohanul Vechi de preoții Mihai și Oprea a existat o evanghelie deosebit de prețioasă, tipărită la București la 1682, din porunca și pe cheltuiala lui Ion Șerban, nepotul domnitorului Șerban Basarab. Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” este construită în anul 1791, iar în jurul său s-a organizat și dezvoltat în timp cimitirul ortodox din Zărnești. Este ctitorie a protopopului Bratu Baiul. Ținând seamă de creșterea populației localității, luminatul preot s-a gândit să organizeze un cimitir ortodox și să construiască biserica. La vremea respectivă cimitirul și biserica erau situate la periferia localității. Amplasamentul pe un deal deasupra albiei râului Bârsei este ideal. Prin strădania preoților trecuți si prezenți, cimitirul ortodox și cocheta biserică renovată cu hramul Nașterea Maicii Domnului, curate și întreținute gospodărește, ne arată respectul zărneștenilor pentru înaintași. Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Biserica Neagră este biserica parohială a Bisericii Evanghelice C.A. din Brașov. Numele actual l-a primit în urma marelui incendiu din anul 1689, care a afectat întregul oraș, lăcașul de cult rămânând un timp o ruină înnegrită de fum. Acest nume, inițial doar popular, s-a impus în secolul XX ca denumire oficială a monumentului. Biserica Neagră este un obiect de studiu aproape inepuizabil, care adăpostește numeroase obiecte de patrimoniu. În interior, vizitatorul poate descoperi un număr mare de obiecte de artă, precum cristelniţa (1472), pictura murală a Sf. Maria (cca. 1476), covoarele anatoliene (sec. XVII-XVIII), care au fost donate bisericii de către enoriașii comunității, stranele din secolele XVIII-XIX care atestă activitatea intensă a breslelor braşovene, altarul monumental neogotic (1866), pietrele funerare ale personalităţilor braşovene și 5 orgi, dintre care 4 funcționale. În partea din spate a bisericii se află două expoziţii documentare, care povestesc despre istoria Bisericii Negre şi despre viaţa reformatorului Johannes Honterus. PROGRAM DE VIZITARE 1 Aprilie – 15 octombrie: Luni & Duminica        12.00-19.00 Marți - Sâmbăta         10.00-19.00   16 octombrie – 31 martie Luni & Duminica         12.00 - 18.00 Marți - Sâmbătă         10.00 - 18.00   Biserica Neagră va fi închisă în 1 ianuarie și 25 decembrie. Casa de bilete se închide cu 20 minute înainte de ora anunţată pentru încheierea programului.  În zilele de desfășurare a concertelor de orgă, ultima intrare are loc la ora 17:15. Începând cu ora 17:30 se vând doar bilete pentru concert. Pentru ceremonii religioase programul de vizitare se întrerupe pentru 2 ore. Aceste modificări sunt anunțate pe Facebook Biserica Neagră - History&Music cu minim 2-3 zile înainte. COSTURI VIZITARE: Adulți: 25,00 RON Studenți / pensionari: 20,00 RON (în baza carnetului de student / cupon de pensie) Elevi: 15,00 RON (până la 18 ani, în baza carnetului de note) Gratuități: Copii până la 7 ani.                  Persoane cu dizabilități (în baza legitimaţiei). Un însoţitor/ grup (ghid local, organizator sau şef de grup) beneficiază de gratuitate. Cumpără din timp bilete pentru o vizită în Biserica Neagră sau la evenimentele noastre: https://biserica-neagra.booktes.com INFORMAȚII UTILE Găsiți mai multe informații despre istoria, patrimoniul si evenimentele Bisericii Negre pe www.bisericaneagra.ro Puteți poposi la noi, în curtea Bisericii Negre, să savurați o cafea de specialitate la CH9 Specialty Coffee, sau puteți cumpăra un suvenir de la INSPIRATIO gift studio. Fiecare vizită asigură resursele financiare pentru ocrotirea și punerea în valoare a patrimoniului acestui monument. © Biserica Evanghelică C.A. din România – Parohia Brașov. Foto: Árpád Udvardi

Biserica Ortodoxă Română Codlea, cu hramul „Înălțarea Domnului”, este prima biserică ortodoxă din Codlea și a fost construită în anul 1783. Până la zidirea acesteia, credincioșii se adunau într-o capelă. Ei aveau și cimitir, după cum atestă o cruce ce datează din anul 1726 și care acum se află așezată în curtea bisericii, în fața teiului, care a fost sădit în anul 1783.

Biserica ortodoxă nouă din Fundata cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" şi "Sf Ierarh Nicolae" a fost construită între anii 1939-1943 și sfinţită în timpul mitropolitului Nicolae Bălan.

Biserica, zidită în formă de dreptunghi din piatră brută și cărămidă, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII - lea, în anul 1780, cu munca enoriașilor din sat și prin contribuția negustorului brașovean Ioan Boghici, librar și editor de cărți. Turnul bisericii ce măsoară 15 metri a fost finalizat în anul 1830. Pe pereții interiori ai bisericii s-au păstrat fragmente de pictură murală originale. 6 iunie 1773 – Împăratul Iosif al II-lea, împăratul Austriei, vine pentru prima dată la Brașov și înnoptează la Ghimbav într-o casă în apropierea Cetății Fortificate. La cererea unei delegații de români, a aprobat construirea bisericii ortodoxe din Ghimbav.

Biserica Ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” Feldioara este situată în comuna cu acelaşi nume, judeţul Braşov. Localitatea este uşor accesibilă pe cale rutieră, fiind deservită de Drumul European E60 Brașov-Sighișoara, la doar 20 km de municipiul Braşov sau feroviară, prin staţia Feldioara Hm. Cadrul natural este remarcabil, peisajul muntos completând perfect arhitectura locală. Lăcaşul de cult a fost construit în anul 1788, datorită negustorului român din Braşov Ioan Ioanovici, împreună cu soţia sa, Ana. Planul bisericii a fost proiectat de arhitectul Ioan Morca şi lucrările au fost realizate sub supravegherea preotului Dumitru Martinovici. Construită în stil gotico-bizantin, biserica are formă de corabie cu o singură absidă în semipentagon, spre răsărit (altarul). Ferestrele sunt, de asemenea, realizate în stil bizantin, încadrate cu ogive gotice ce se integrează perfect în bolta bizantină a bisericii. Turnul înalt de 40-50 metri completează perfect forma bisericii.

Cu o arhitectură impunătoare și turlele aurite, biserica se vede strălucind de departe ca o bijuterie a Țării Bârsei. Alături de icoanele pictate și de iconostas, în biserică se păstrează și câteva icoane brodate în fir de mătase de către măicuțele care lucrează în peștera unde a trăit Sfântul Apostol Petru. Lângă altar au fost depuse moaște sfinte aduse de la Ierusalim, aparținând pruncilor uciși de Irod în anul nașterii lui Isus.

Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” se află în centrul orașului, amplasare ce îi conferă cu adevărat calitatea de „inimă a Predealului”. Construcția ei a început în anul 1990, sub păstoria preotului Ioan Herda, continuând din 1993 până în prezent sub păstoria preotului Lucian Vitan. Este proiectată în stil montan, nou pentru arhitectura clasică bisericească, impunătoare și reprezentativă pentru întreaga Vale a Prahovei.

Biserica ortodoxă veche de lemn, zidită la 1830, în timpul preotului Bucur Moşoiu, este închinată Adormirii Maicii Domnului.

În Râşnov se află cea mai veche biserică ortodoxă din sud-estul Transilvaniei: biserica ortodoxă românească cu hramul „Sfântul Nicolae”. Monumentul a fost ridicat în mai multe etape. În urma cercetărilor arheologice s-a ajuns la concluzia că lăcaşul a fost ridicat în sec. al XIII-lea. Acestei faze arhitecturale îi aparţin altarul şi nava mică. În anul 1384 refacerea lăcaşului beneficiază de sprijinul domnitorului Ţării Româneşti, Radu I. Biserica a fost alungită şi lărgită. De acum se pare că provine amprenta gotică din arhitectura bisericii râşnovene. În 1773 biserica a fost mărită prin contribuţia negustorilor braşoveni Ioniţă şi Radu Boghici. Forma actuală datează din deceniul trei al secolului al XIX-lea. Pictura interioară de factură bizantină se pare că a fost realizată în secolul al XVII-lea. De-a lungul secolelor, biserica a primit numeroase donaţii de la domnitori şi boieri din Ţara Românească. Biserica ortodoxă veche „Sfântul Nicolae” este monument național clasa A (Lista Naţională a Monumentelor Istorice nr. BV-II-m-A-11762).

Biserica Sfântul Bartolomeu este cea mai veche biserică și totodată cea mai veche clădire din Brașov, fiind construită în secolul al XIII-lea și suferind modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Biserica, de confesiune evanghelică-luterană, este situată în cartierul Brașovechi și face parte dintr-un ansamblu de monumente istorice sub numele de Ansamblul bisericii evanghelice „Sf. Bartolomeu”. Ansamblul este compus din trei monumente: • Biserica evanghelică „Sf. Bartolomeu” • Zidul de incintă cu poarta  • Casa parohială  Se presupune că biserica Sf. Bartolomeu a fost construită la începutul secolului al XIII-lea, după ce Cavalerii Teutoni s-au stabilit în Țara Bârsei. Întemeietorul bisericii a fost Hermann von Salza, conducătorul Ordinului Cavalerilor Teutoni din acea vreme, iar la momentul construcției biserica Sf. Bartolomeu era una dintre cele mai mari biserici construite în Transilvania. Prima atestare documentară a bisericii datează din anul 1223. Biserica Sfântul Bartolomeu a fost cunoscută în epocă și sub denumirea de „Biserica celor trei orfane”. Conform unei legende, trei orfane credincioase și-au donat toată averea bisericii, iar ca semn de recunoștință acestea au fost înmormântate sub altarul lăcașului. Sursa Credit foto: Ramona Georgescu, Andrei kokelburg

Biserica Sfântul Nicolae, atestată documentar în anul 1292 și amintită de Bula papală de la 1399, a fost construită din piatră începând cu anul 1495, prin aportul ctitoricesc al voievozilor de peste munţi (Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Petru Cercel, Aron Vodă, Gheorghe Ştefan). Plastica bisericii cuprinde elemente gotice, renascentiste şi baroce, fiind în fapt o sinteză a acestor stiluri sub înrâurire bizantină. Aici se află mormântul lui Nicolae Titulescu (1882-1941), fost ministru de externe al României. Sursa foto: https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-nicolae-scheii-brasovului-67902.html

Biserica „Sfântul Nicolae“, ctitorită de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, este cel mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş. Mai bine de trei secole ne despart de începuturile acestei bijuterii brâncoveneşti, ridicată în 1697-1698. Deasupra uşii de intrare în pronaos se află o pisanie, cu slove săpate în piatră şi cu stema Ţării Româneşti, care ne spune că cel care a ctitorit această biserică închinată Sfântului Nicolae este domnitorul Constantin Brâncoveanu, iar biserica a fost construită în 1698, al zecelea de domnie al voievodului. Arhitectul nu este cunoscut, însă este foarte probabil că a fost vorba de unul dintre artiştii formaţi în atmosfera atât de complexă a Şcolii de la Hurezi. Biserica în ansamblul ei marchează prezenţa stilului renaşterii brâncoveneşti. Faţadele evidenţiază două brâie caracteristice acestui stil, la fel şi cornişele de sub streaşină, realizate în cărămidă aparentă. Pridvorul deschis este înconjurat de zece coloane octogonale. Şi clopotniţa are formă octogonală şi se află deasupra naosului. Cupolele sunt în număr de trei, din cărămidă şi de formă semisferică. Caracteristice pentru stilul brâncovenesc sunt şi cele şapte ferestre cu ancadramente din piatră sculptată ca şi ancadramentul uşii, păstrată în forma sa originală. Şi iconostasul bisericii “Sf. Nicolae” este cel original, sculptat cu deosebită măiestrie în lemn de stejar, în acelaşi stil brâncovenesc, poleit cu foiţă de aur. Pictura lui a fost realizată, aşa cum o dovedesc inscripţiile păstrate, de zugravul Preda din Câmpulung. Decorul altarului şi al naosului a fost executat în tehnica frescei, urmând îndeaproape iconografia şi maniera stilistică bizantină, de cei doi fii ai lui Preda, Preda şi Teodosie. Pictura din pronaos s-a executat mai târziu şi este opera unui pictor necunoscut, de o valoare mult mai mică. Surse text și foto: https://bisericabrancoveanu.wordpress.com/; https://www.facebook.com/BisericaBrancoveneascaFagaras/

Biserica „Sfântul Nicolae” este cea mai veche biserică din oraș, monument de artă veche medievală înscris în lista de patrimoniu a Academiei Române. Marele istoric Nicolae Iorga credea că biserica, pe locul pe care s-a construit la 1515 și mai apoi s-a reparat la 1810, vine din timpuri vechi, de la un domn român. Se pare că biserica inițială avea dimensiuni destul de mici. Cum numărul locuitorilor s-a mărit de cca. 5 ori, dimensiunile bisericii erau improprii scopului său. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea biserica era terminată, ea fiind lipită în zona pronaosului de Paraclis. În relatările transmise pe cale orală, bătrânii satului spuneau că în urma bătăliei de la 1690 de la Zărnești, tătarii au incendiat satul, iar aici n-a mai rămas în picioare după acel foc pârjolitor decât biserica cea nouă, ale cărei ziduri din cărămidă și piatră au rămas la locul lor. Se crede că la înălțarea acestui lăcaș ar fi fost întinsă o mână de ajutor, tot din partea unui voievod al Țării Românești, respectiv înaintașul lui Constantin Brâncoveanu, Șerban Cantacuzino. Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Biserica „Sfântul Pantelimon” din Timișu de Sus este o adevărată bijuterie din lemn ce servește credincioșilor ortodocși din această zonă.

În municipiul Săcele se găsesc 14 biserici monumente istorice cu o vechime de peste 100 de ani. Trei dintre ele, Biserica ortodoxă Sf.Nicolae – Cernatu, Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Satulung și Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Turcheș sunt monumente istorice de patrimoniu cultural național, celelalte nouă fiind clasificate ca făcând parte din patrimoniul cultural local. Din cele 14 biserici, 7 sunt ortodoxe, 5 protestante luterane, 1 catolică și 1 protestantă reformată. Mai multe detalii despre fiecare dintre biserici în Vitrina Digitală a Săcelelui: https://www.asociatia-portavicum.ro/

 Cetatea din Feldioara a fost construită în secolul XIII, fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania - Țara Bârsei. Cetatea este monument istoric, iar până în anul 2012 a fost doar o ruină. Ea a fost restaurată în totalitate în perioada anilor 2012 - 2017.  Denumirea în maghiară a localității este "Föld-Vár", cu semnificația de "cetate de pământ", iar în germană Marienburg cu înțelesul de "Cetatea Mariei". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni.  Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este datorată construirii turnului sau a unei renovări.  Proiectul de restaurare a început în anul 2012, an în care s-au întocmit studiile de fezabilitate și de proiectare a lucrărilor.   În anul 2013, CJ BV a preluat de la Primăria Feldioara administrarea lucrărilor de restaurare, proiect început de primărie tot în acel an. CJ BV a asigurat finanțarea întregului proiect de restaurare. Cheltuielile de restaurare au totalizat 12.379.295,67 lei - SC. Euras SRL, Satu Mare.   S-au restaurat toate zidurile de incintă și toate turnurile din nord, sud, est, vest, precum și zidul Zwinger de protecție. Toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene.  S-a reconstruit fântâna și s-a amenajat o zonă de belvedere asupra Țării Bârsei, aflată pe zidul de strajă. Din cauza faptului că forma cetății nu a fost cunoscută în totalitate, s-au reconstruit doar zidurile și turnurile despre care au rămas informații de natură istorică cu privire la cum au arătat ele în trecut. S-au executat subzidiri, injectări și lucrări de consolidare în paralel cu alte forme de conservare pentru zidăria veche. La injectările care au fost făcute la zidărie și la refacerea suprafețelor degradate ale tencuielilor, s-a folosit un var hidraulic special ce conține materie primă extrasă din Munții Dolomiți, importat din Italia.   A urmat reconstrucția prin folosirea de lemn şi cărămidă – făcute la comandă la fabrica din Sighișoara pe modelul celei din care fuseseră ridicate zidurile Cetății, piatră și învelitori din țigle ceramice.   În ansamblul său, proiectul a urmărit aducerea în actualitate a formei pe care cetatea a avut-o în secolul al XVII-lea, atunci când cetatea a fost tencuită. Pentru a elimina confuziile care pot apărea între zidurile restaurate și cele inițiale, restauratorii au folosit ca material lemnul.   Istoria Medievală a Feldioarei a început în jurul anului 1150, dar nu aici în Cetate, ci jos, în apropierea Bisericii Evanghelice. Acolo s-a așezat prima dată o comunitate de oaspeți germani care au pus bazele Feldioarei. Este, așadar, această așezare cea mai veche așezare înființată de coloniști în Țara Bârsei. Dar Feldioara a intrat în istorie nu atunci, ci puțin mai târziu, în 1211, atunci când a fost donată Cavalerilor Teutoni. Cavalerii Teutoni au primit Țara Bârsei și și-au fixat reședința aici. Acest eveniment, care pentru contemporanii lui nu a avut o foarte mare importanță, a pus, de fapt, Feldioara, pe scara istoriei europene. Feldioara, are, așadar, din naștere, o vocație cel puțin națională, europeană, chiar internațională, pentru că, oricine este interesat de istoria medievală a Europei, nu poate ocoli subiectul cavalerilor teutoni și nu poate ocoli Feldioara. Așadar, ne aflăm într-o așezare europeană și într-o cetate europeană.  Sursă: Centrul de Informare Turistică Feldioara .................................................................................................................................................................  Program și taxe de vizitare 1 Noiembrie – 31 Martie  Luni-Duminică: 09:00 – 17:00  INCHIS: 24, 25, 31 decembrie și 1 ianuarie 1 Aprilie – 31 Mai și 1 Septembrie – 31 Octombrie  Luni-Duminică: 09:00 – 18:00  1 Iunie – 31 August  Luni-Vineri: 09:00 – 19:00  Sâmbătă-Duminică: 9:00 – 20:00 *** Ultimul bilet se eliberează cu 30 de minute înainte de ora de închidere. TAXE DE VIZITARE Adulţi 20 lei Pensionari 10 lei Elevi/ studenţi 5 lei  Se permite vizitarea ȋn mod Gratuit pentru următoarele categorii: • Copii sub 7 ani; • Copii din școli speciale, așezăminte sociale și centre de plasament; • Veterani de război; • Persoane cu dizabilităţi (ȋn baza legitimaţiei) și ȋnsoţitor; • Lucrători actuali și pensionari din reţeaua muzeală; • Parteneri, ȋn baza contractelor de parteneriat valabile; • Participanţi la evenimente culturale organizate cu scopul promovării Cetăţii Feldioara; • Reduceri pentru grupuri: la fiecare 10 persoane, a 11-a intră gratuit; • Un ȋnsoţitor /grup (ghid, organizator) beneficiază de gratuitate; • Persoane care au donat obiecte pentru viitorul muzeu din localitatea Feldioara. TAXE  DESFĂȘURARE  EVENIMENTE Cununie civilă (2 ore):  730 lei Ședinte foto: 291 lei Organizare eveniment (spectacole, proiecții film, conferințe, seminarii, întruniri, filmări profesionale): 730 lei/ oră Taxe stabilite prin HCL nr. 113/ 2025

Monumentul eroilor sași a fost construit în 1912-1913, fiind închinat celor 39 de tineri braşoveni căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612. Bătălia a avut loc în data de 16 octombrie 1612 între apărătorii cetăţii (printre care judele Braşovului, Michael Weiss, şi 39 de elevi ai gimnaziului Honterus, toţi victime ale luptei) şi trupele de secui ale lui Gabriel Bathory.

Între anii 1942-1945, la Feldioara a existat un lagăr de prizonieri. Derularea celui de-al doilea război mondial a făcut ca aici să fie deținuți prizonieri sovietici, iar apoi prizonieri maghiari. Lagărul a fost amenajat în clădirile administrative ale fostei fabrici de bere, pe malul lacului, în apropierea cantinei și internatului vechii Școli Agricole. Capacitatea sa era de aproximativ 700 de persoane. Din 1942 până în 1944, aici au fost încarcerați prizonieri sovietici. Marele Stat Major a indicat ca prizonierii să suplinească lipsa forței de muncă pentru unitățile agricole din zonă, astfel că în schimbul muncii prestate de deținuți, fermele din zonă asigurau, în mare măsură, hrana acestora. Prin grija Patriarhiei Române și a Crucii Roșii, în lagăr s-au construit o capelă și o troiță, iar capela a fost înzestrată cu icoane și cărți religioase. Slujbele erau ținute de preotul satului sau de preoți vorbitori de limba rusă, ce veneau în sat doar pentru a sluji în lagăr. După război, capela a fost distrusă de autoritățile comuniste, dar după 1990, prin colaborarea dintre Ministerul Cultelor și Ambasada Rusiei la București, mormintele celor 738 de prizonieri care au murit în lagăr au fost refăcute și o cruce metalică a fost ridicată pe Dealul Furcilor pentru a aminti acest episod istoric și comemorarea prizonierilor sovietici care și-au aflat sfârșitul pe aceste locuri. De la finalul anului 1944 până în 1945, prizonierii maghiari au luat locul rușilor în Lagărul nr. 2 din Feldioara. În memoria soldaților unguri care au fost deținuți aici, prin grija organizațiilor neguvernamentale maghiare, s-a clădit un monument. Sursă text: https://www.facebook.com/Centru-de-Informare-Turistica-Feldioara-422091824546588/

Construit în 1912-1913, este amplasat la marginea SV a satului Feldioara şi îi comemorează cei 39 de tineri studenţi căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612, sub conducerea judelui Braşovului Michael Weiss. Este un monument amplu cu o scară interioară care duce spre vârful turnului. Pe laturile de est și vest se află blazoanele Feldioarei, o cetate cu porțile deschise și cel al Brașovului, coroana și trunchiul cu rădăcinile unui copac. Sursa: http://viziteaza-feldioara.c4xp.ro/ro/article/read/monumentul-studentilor-eroi-sasi1_44 Este amplasat la marginea sud-vestica a comunei, dateaza din anul 1913. A fost construit în 1912-1913, fiind închinat celor 39 de tineri braşoveni căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612. Batalia a avut la in data de 16 octombrie 1612 intre apărătorii cetăţii (printre care judele Braşovului, Michael Weiss, şi 39 de elevi ai gimnaziului Honterus, toţi victime ale luptei) şi trupele de secui ale lui Gabriel Bathory. http://www.ghidinfoturism.ro/obiective_turistice/transilvania/judetul_brasov/feldioara/monumentul_eroilor_sai/ În fiecare an, Forumul Democrat al Germanilor din judeţul Braşov, Parohia Braşov a Bisericii Evanghelice C.A. din România și Liceul „Johannes Honterus” îi comemorează pe concetăţenii căzuţi în lupta de la Feldioara şi, în general, pe toţi cei care şi-au pierdut viaţa ca victime ale terorii și despotismului, ale dictaturilor de orice fel, ale războaielor şi ale deportărilor în interiorul ţării sau în străinătate. Ajuns Voivod al Transilvaniei, Principele Gabriel Bathory are, la-nceputul secolului XVII, o tentativă de a uni sub sceptrul său țările românești. El trece munții cu oaste și atacă Valahia. După un debut promițător, planul său eșuează, iar la întoarcerea în Ardeal, campania devine un act de pedepsire a Brașovului și Țării Bârsei, ținut care nu era partizan al lui Bathory. Brașovul rezistă atacului acestuia, iar secuii lui Bathory atacă și pradă alte așezări din ținut. În 1612 cetatea de la Feldioara este ocupată de oștenii lui Bathory, iar Michael Weiss adună 800 de oameni și atacă cetatea pentru a o elibera. La 16 octombrie se dă lupta, iar oastea de strânsură adunată de jude este înfrântă și Michael Weiss este decapitat. Printre voluntarii care au luptat sub comanda sa, se numărau și 40 de studenți honteriști, căci așa erau numiți elevii ciclului superior al Liceului Johannes Honterus, din Brașov. 36 dintre ei își află sfârșitul în această luptă. „În amintirea celor 40 de studenți, care aici, pe 16 octombrie 1612, au luptat pentru libertatea vieții lor” – aceste cuvinte sunt înscrise pe placa ce străjuie scările ce urcă-n turnul construit de sași în memoria tinerilor elevi ai liceului Johannes Honterus care s-au înrolat voluntari în armata lui Michael Weiss, pentru a elibera cetatea Feldioarei. Turnul înalt de 12m a fost ridicat după un proiect executat la Berlin, iar pentru realizarea construcției s-au adunat fonduri din donații ale comunităților săsești din întreaga Țara Bârsei. Deși s-a urmărit ca inaugurarea monumentului să fie făcută în octombrie 1912, odată cu comemorarea a 300 de ani de la momentul bătăliei, anul excesiv de ploios a făcut ca această construcție să fie finalizată abia în 1913. Se spune că monumentul este așezat chiar pe locul unde au fost îngropați tinerii. Localnicii îi comemorează în fiecare an, iar grupurile de turiști germani și sași care revin să viziteze locurile de unde au plecat trec adesea pe la Feldioara pentru a vedea monumentul închinat acestor eroi ai comunității săsești.

Este un lăcaș de cult aflat departe de așezările omenești, ce impresionează prin simplitatea ce invită la rugăciune și reculegere și care se numește simplu, Schitul de la Colțul Chiliilor. La începutul secolului al XVII-lea călugării și starețul de la schit sunt izgoniți, unii dintre ei pierind în inima Pietrei Craiului. Autoritățile austro-ungare au avut o tentativă nereușită de a distruge lăcașul aflat la înălțime, însă sfârșitul așezământului vine odată cu incendierea lui de către autoritațile românești. După incendiere urmează secole de liniște și aparentă uitare. Locul este știut mai mult de localnici, care vin de mici la grotă, adresându-și rugăciunile după sacrificiul unui urcuș anevoios. Drumul până la chilii este presărat cu nouă cruci, acestea rezistând în fața vechiului regim, care nu a îndrăznit să fure icoanele cu care sunt tapetați pereții chiliilor. *Schitul de la Colțul Chiliilor este recomandat a fi vizitat nu doar în iulie, de hramul bisericii, ci mai degrabă într-o zi în care să puteți sta în liniște și asculta povestea schitului. * „Colțul Chiliilor” este un schit ortodox situat în mijlocul pădurii, în partea de nord a masivului Piatra Craiului în orașul Zărnești, județul Brașov.  ~ Este cea mai veche așezare religioasă din Zărnești (1421), formată dintr-o capelă amenajată într-o grotă și un ansamblu monahal, reconstruit pe locul celei distruse în 1718 de autoritățile imperiale austriece.  ~ Puțin mai sus de schit, urcând în pădure, se află o grotă în care a fost amenajat un Sfânt Altar închinat Sfintei Cuvioase Parascheva.  Grota, lungă de aproximativ douăzeci de metri, este împodobită cu numeroase icoane. _____  ~ Cum se ajunge? >>> Traseu de urmat: din centrul orașului Zărnești (Centrul de informare turistică) pe drumul spre Plaiul Foii, urmând marcajul cu bandă albastră.  ~ Lungimea traseului: 4, 8 km, dificultate: ușoară  ~ Durată parcurs pe sens:  1h / 1h: 30  ~ Diferență de nivel: +310 m  ~ Recomandat și familiilor cu copii Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/